Trying to connect to the nature….trying to connect to the nature… the customer cannot be reached. The customer cannot be reached. Biip. Biip. We hear all day, everyday that we should connect more to the nature. We should take 10.000 steps barefoot on the grass, look at the trees, eat healthy, grow our food. But isn’t this the most shallow advice anyone could give or take?
We are nature and if we really want to connect with it we need to let go of the trial and error game and not just observe it, but tune into the things that happen, grow, die, how the sun is ascending and setting how the light only stays for a second on us then dissipates. How, for example, a crayon that once was a tree and a piece of coal can go back to it’s original state, being attached to a tree which eventually will become coal. But if the process is made by a human being and not of divine nothing is natural anymore. Camilia FIlipov’s works stayed with me imprinted in my mind as a manifest for embracing gracefully everything that happens in the turmoil of the existence. nothing can be stopped, nothing can be brought back the only thing we have is the wonder and joy of being here and now. Simple, quiet, at peace. Just as nature is in it’s passing while we pass through it.
Photo: Marius Florescu
/////////
Conectare la natură… conectare la natură… abonatul nu poate fi contactat. Abonatul nu poate fi contactat. Biip. Biip.
Auzim toată ziua, în fiecare zi, că ar trebui să ne conectăm mai mult la natură. Ar trebui să facem 10.000 de pași desculți pe iarbă, să ne uităm la copaci, să mâncăm sănătos, să ne cultivăm singuri legumele. Dar nu este acesta oare cel mai superficial sfat pe care cineva l-ar putea da sau primi?
Suntem natură și, dacă vrem cu adevărat să ne conectăm la ea, trebuie să renunțăm la jocul de încercare și eroare și nu doar să observăm, ci să ne acordăm la lucrurile care se întâmplă, cresc, mor, la cum răsare și apune soarele și cum lumina rămâne doar o secundă asupra noastră, apoi se risipește. Cum, de exemplu, un creion care odată a fost un copac și o bucată de cărbune poate reveni la starea inițială, fiind atașat de un copac care în cele din urmă va deveni cărbune. Dar dacă procesul este făcut de o ființă umană și nu puterea divină, nimic nu mai este firesc. Lucrările Camiliei FIlipov mi-au rămas întipărite în minte ca un manifest pentru a îmbrățișa cu grație tot ceea ce se întâmplă în frământarea existenței. Nimic nu poate fi oprit, nimic nu poate fi adus înapoi, singurul lucru pe care îl avem este minunea și bucuria de a fi aici și acum. Simplu, în liniște, liniștiti. Așa cum este și natura natura în trecerea ei, în timp ce noi trecem prin ea.
Foto: Marius Florescu
