Lately I have been thinking about all the hustle and bustle we are living in and the toll it can take on our wellbeing. The fear of missing out is real and when you are young it makes sense to be out and about, always ready to mingle. But when you just FEEL young, even though the id card says otherwise, well, the data changes. You find yourself in a position to choose carefully what you are doing, to which happenings it’s worth going, for what are you denying yourself the pleasure and need of rest and sleep.
But as Banksy once wonderfully put it on a wall in London: when you get tired you need to learn how to rest not how to quit.
Having all this in mind, last wednesday I chose life, like Renton says, and not any life but the one you can find in the Malmaison studios, wandering through Gorzo’s forest as a Magenta Riding Hood and getting right in the (Florina’s Dragus) State of being.
After all the color and spice that Gorzo has on display, you enter in a world where hope is emerging quietly but boldly right from the snow patches.
For me, Florina’s works talk about hope, rebirth, about the chance that we all have time after time, inspired by nature, to leave our cold, muddy states, to emerge above the snow and live again. Florina’s proposal though is not just to live but also to leave all hard emotions aside and to do it presently, be here and now, enjoy life at it is without getting lost in the hardships of the emotions. Just be in the state of being.
/////////
În ultimul timp m-am gândit la toată agitația în care trăim și la impactul pe care îl poate avea asupra stării noastre de bine. Frica de a nu rata ceva ce se întâmplă, de a nu fi parte din ceva este reală și atunci când ești tânăr are sens să fii în oraș, mereu gata să te amesteci cu ceilalți. Dar când te simți tânăr, deși buletinul te contrazice, ei bine, datele problemei se schimbă. Te afli în situația de a alege cu grijă ceea ce faci, la ce enevimente merită să mergi, pentru ce îți refuzi plăcerea și nevoia de odihnă și somn.
Așa cum a spus minunat Banksy odată, pe un perete din Londra: atunci când obosești, trebuie să înveți să te odihnești, nu să renunți.
Având toate acestea în minte, miercurea trecută am ales viața, așa cum spune Renton, și nu orice viață ci cea pe care o găsești în studiourile Malmaison, la SAC, rătăcind prin pădurea lui Gorzo ca o Scufiță Magenta și ajungând drept in Starea de a fi.(a Florinei Drăguș, Invitro)
După toată pădurea de culoare și picanterii în care te aruncă Gorzo, la Invitro intri într-o lume în care speranța iese tăcută, dar curajoasă din petice de zăpadă. Mie, lucrările Florinei îmi vorbesc despre speranță, renaștere, despre șansa pe care toți o primim din când în când, inspirați de natură să părăsim stările noastre reci, noroioase, să ieșim deasupra zăpezii și să trăim din nou. Propunerea Florinei însă nu este doar să trăiești, ci și să lași deoparte toate emoțiile grele și să fii în prezent, să trăiești aici și acum, să te bucuri de viață fără să te pierzi în greutățile emoțiilor. Doar să fii în starea de a fi.
